Industria producției de celule și module solare a cunoscut una din cele mai spectaculoase evoluții din ultimele decenii, datorită progreselor constante și continue. Se urmărește producerea de tehnologii solare mai eficiente, mai ieftine și cu o amprentă de carbon redusă.
Cea mai răspândită tehnologie celulară rămâne cea a celulelor silicium-cristalin, cu variante monocristaline și policristaline. Acestea prezintă randamente ridicate de conversie a radiației, însă presupune costuri relativ mari de fabricație.
O alternativă promițătoare o reprezintă tehnologia celulelor de siliciu amorf, cu o structură atomică dezorganizată. Ele sunt mult mai ieftine, însă prezintă eficiențe reduse, în jur de 6-7%. Randamentul se poate îmbunătăți până la 10% prin utilizarea siliciului microcristalin.
O nouă generație promițătoare o reprezintă celulele perovskite, flexibile și ușor de produs. Eficiența lor se apropie de cea a siliciului cristalin, fiind estimate randamente de 20-25% în viitorul apropiat. Totuși, tehnologiile perovskite necesită cercetare pentru stabilizarea pe termen lung, îmbunătățirea randamentelor inițiale și standardizarea procedurilor industriale
Există și alte tehnologii de ultimă generație precum celulele cu pigment organic sau cu quantum dots, care și-au dovedit înalta eficiență la teste, însă sunt încă la stadiul de cercetare pre-comercială.
Din păcate, în prezent niciuna dintre tehnologiile celulare fotovoltaice nu reușește să combine în mod optim eficient atributele de randament ridicat, impact scăzut asupra mediului și costuri reduse de fabricație.
În consecință, optimizarea tehnicii de fabricație a tehnologiilor celulare rămâne esențială pentru diminuarea impactului de mediu al fiecărei invenții fotovoltaice. Rămâi la curent cu cele mai actuale informații despre domeniul energiei verzi citind Restartopedia!
