Reducerea decalajului dintre emisiile de carbon și dezvoltarea economică este una dintre soluțiile pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD). Rolul energiei regenerabile în reechilibrarea condițiilor economice și de mediu devine un subiect important al unor dezbateri în cercurile de discuții actuale.
Prin urmare, scopul principal al acestui articol este de a utiliza atât funcțiile de creștere, cât și pe cele de mediu pentru a demonstra eficiența energiei regenerabile în promovarea creșterii economice și atenuarea emisiilor de carbon în cazul a 15 țări mari consumatoare de energie regenerabilă, utilizând atât tehnicile de estimare FMOLS, cât și modelul vectorial de corecție a erorii (VECM). Rezultatele metodei FMOLS arată eficiența energiei regenerabile în creșterea creșterii economice și reducerea emisiilor de carbon.
Impactul dezvoltării și tehnologiilor energiei regenerabile în contextul actual
Conceptul de dezvoltare durabilă își ocupă locul în politicile și agendele actuale. Realitatea încălzirii globale pare, de asemenea, să facă parte dintr-un consens larg, având în vedere numeroasele studii științifice pe această temă și semnarea Protocolului de la Kyoto. Cu toate acestea, impactul social al sectorului energetic capătă o altă dimensiune, în special ca urmare a dezvoltării țărilor dens populate, precum China sau India. Toate aceste evoluții în domeniul energiei și în jurul acesteia, în special în relațiile sale cu mediul, au fost marcate de îmbunătățirea și extinderea rapidă a noilor tehnologii energetice care exploatează sursele energiei regenerabile (SER). Acestea răspund atât nevoii de a dispune de surse de energie sigure și inepuizabile, cât și nevoii de a produce diferite forme de energie, care trebuie să fie „curate”, adică să nu afecteze mediul și, în special, să nu producă emisii de gaze cu efect de seră (GES).
Accelerarea activității umane, pe fondul creșterii consumului de energie, în special de combustibili fosili, determină o creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră, în special de dioxid de carbon (CO2). Într-adevăr, consumul în țările dezvoltate (OCDE) crește în medie cu 1,1 % pe an. În economiile emergente, consumul de energie primară va crește cu o rată medie anuală de 3,2 % până în 2025. International Energy Outlook prevede o creștere puternică a cererii globale de energie până în 2025. Această constatare este alarmantă atunci când ne dăm seama că combustibilii fosili contribuie cu aproximativ 80-95%1 la cererea mondială de energie primară. Această dependență ridicată crește într-adevăr riscul unei posibile „pene de curent” energetic, care ar putea fi cauzată de epuizarea resurselor naturale. Prin urmare, este necesar să se apeleze la noi surse de energie pentru a crește economia fără a afecta mediul. Din acest motiv, țările industrializate sunt angajate în dezvoltarea și utilizarea energiei regenerabile de energie, cum ar fi energia solară, biomasa, energia geotermală, energia mareelor, energia hidroelectrică și energia eoliană. Cu toate acestea, energia regenerabilă are și alte consecințe asupra mediului, de exemplu, perturbarea terenurilor și a ecosistemelor în rezervoarele hidroelectrice sau modificarea fluxurilor de apă în aval de baraje; tratarea efluenților de apă din biomasă sau combustibili regenerabili; cenușa reziduală provenită din arderea biomasei; și impactul asupra culturilor mari consumatoare de teren pentru bioenergie. În ciclul de viață complet al energiei regenerabile, construcția centralelor de energie regenerabilă utilizează adesea combustibili fosili, care au implicații considerabile. Întrucât toate formele de producție a energiei au un anumit impact asupra mediului, în cele din urmă trebuie să ajungem la un compromis între cerințele de dezvoltare energetică și protecția mediului. Principiul dezvoltării durabile poate fi aplicat în mod util la încadrarea noilor proiecte pentru a atenua posibilele efecte asupra mediului.
Literatura recentă privind economia energiei a susținut rolul-cheie al energiei regenerabile ca factor de durabilitate, având totodată potențialul de a reechilibra ODD-urile. O mare parte din această literatură a fost interesată de examinarea relației dintre consumul de energie (regenerabilă și neregenerabilă), degradarea mediului și creșterea economică. Această literatură ar putea fi împărțită în două direcții. Prima se concentrează pe examinarea legăturii dintre energie și creștere economică.
A doua se concentrează pe legătura dintre mediu și creștere prin validitatea ipotezei curbei Kuznets de mediu (EKC). Această ipoteză indică faptul că nivelul de degradare a mediului crește pe măsură ce o țară se dezvoltă, dar începe să scadă pe măsură ce creșterea veniturilor depășește un punct de cotitură. În general, calitatea mediului se va deteriora inițial și apoi se va îmbunătăți odată cu dezvoltarea economică. Această asociere ipotetică este bine evaluată teoretic și a fost confirmată de majoritatea cercetărilor empirice. Aceste relații între creșterea economică și consumul de energie, precum și între creșterea economică și degradarea mediului, au făcut obiectul unor studii intense în ultimele decenii. O evaluare a acestor studii arată că majoritatea lor se concentrează pe analiza relației dintre creștere și energie sau dintre creștere și mediu. Doar câteva studii au fost interesate de analizarea acestor două relații în același cadru. Contribuția centrală a acestor studii de cercetare este de a examina relația dinamică dintre emisiile de carbon, creșterea economică și consumul energiei regenerabile și neregenerabile într-un cadru integrat. Niciuna dintre acestea nu a fost interesată să demonstreze eficiența energiei regenerabile în promovarea creșterii economice și atenuarea emisiilor de carbon.
Resursele de mediu și creșterea economică pot fi durabile prin inovare tehnologică ecologică. Resursele de mediu pot fi conservate prin intermediul unui proces eficient al lanțului de aprovizionare. În plus, pentru a îmbunătăți calitatea mediului și a stimula activitățile economice, societatea trebuie să importe produse de capital durabile. Astfel, pentru a opri creșterea temperaturii pământului, mediul academic trebuie să raporteze externalitățile negative. Aceste țări utilizează politicile de „plafonare a emisiilor” prin restricții impuse asupra inventarului emisiilor; astfel, aceste economii pot oferi asistență tehnică națiunilor în curs de dezvoltare pentru a controla emisiile de CO2. Proiectele ecologice oferă un profit mai mare decât proiectele tradiționale. Astfel, economiile trebuie să investească mai mult în stimularea tehnologiilor ecologice prin proiecte de cercetare și dezvoltare și să se concentreze asupra inovării în materie de gestionare a mediului prin prisma energiei regenerabile. Aceste economii urmează ipoteza haloului de poluare; prin urmare, ar trebui alocate mai multe investiții pentru transferul de tehnologii ecologice prin ISD primite în țările gazdă.
ISD primite pot depăși în mod semnificativ problema degradării mediului și pot atinge durabilitatea mediului prin tehnologii curate. Analiza actuală a utilizat câțiva indicatori ecologici, însă se recomandă ca analizele viitoare să identifice mai multe variabile, cum ar fi finanțarea ecologică, taxele pe carbon și cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare (C&D), pentru a minimiza emisiile de CO2 în special pentru economiile în curs de dezvoltare și de tranziție.
Această cercetare reprezintă un pas important în direcția furnizării contribuției creșterii ecologice pentru viitoarele economii cu creștere ecologică de top din literatura existentă. Contribuția creșterii ecologice la îmbunătățirea calității mediului variază de la o țară la alta, astfel încât se pot efectua cercetări specifice fiecărei țări pe această temă prin utilizarea acestor variabile importante. Mai mult, economiile în curs de dezvoltare pot utiliza datele privind creșterea ecologică și diverși alți factori de către cercetători pentru investigații suplimentare în vederea minimizării efectelor schimbărilor climatice globale. Pentru a măsura impactul degradării mediului, sunt luate în considerare puține variabile; astfel, limitarea acestui studiu, astfel încât cercetătorii pot adăuga, de asemenea, amprenta ecologică și alți indicatori ai distrugerii mediului.
În concluzie, s-a constatat o cauzalitate dinamică bidirecțională între dezvoltarea economică ecologică, a energiei regenerabile, tehnologia ecologică, comerțul ecologic, investițiile financiare interne și calitatea mediului. Astfel, acest lucru indică faptul că obținerea unui mediu și a unei creșteri durabile poate fi efectiv posibilă în viitoarele economii ecologice prin exploatarea surselor de energie regenerabile, a tehnologiei ecologice, a investițiilor financiare interne și a comerțului ecologic.
