Nivelurile emisiilor globale de dioxid de carbon (CO2) trebuie reduse la jumătate până în 2030, astfel încât să poată fi evitată creșterea frecvenței și a gravității fenomenelor climatice extreme. În 2015, liderii mondiali s-au reunit la summitul Organizației Națiunilor Unite de la Paris și s-au angajat să utilizeze cele mai bune resurse pentru a menține creșterea temperaturii medii globale sub 2°C. Obiectivul principal, deși ambițios, este de a împiedica încălzirea globală să depășească o creștere de 1,5°C. Acest obiectiv va fi posibil numai cu ajutorul procesului de tranziție energetică.
Schimbările climatice sunt deja o realitate bine cunoscută și o problemă presantă, resimțită zilnic în întreaga lume. Trebuie să existe un efort comun pentru a proteja planeta. Există deja un angajament global de reducere a impactului asupra mediului, susținut de studii științifice și susținut de diferite entități internaționale, la care au aderat mai multe țări.
Ce reprezintă conceptul de tranziție energetică?
Expresia tranziție energetică se referă la calea care a fost urmată de atunci în sensul transformării sectorului energetic, înlocuind matricea energetică bazată pe combustibili fosili (cum ar fi cărbunele, benzina și gazul) cu o alta, bazată pe surse de energie regenerabile.
La baza acesteia se află necesitatea de a reduce emisiile de dioxid de carbon (CO2), cauzate de utilizarea surselor de energie neregenerabile, cum este cazul combustibililor fosili. Tranziția energetică este, în esență, catapultată prin intermediul tehnologiilor informației și al tehnologiei inteligenței, dar și prin intermediul reprezentanților politici și al instrumentelor de piață.
Ce se schimbă odată cu tranziția energetică?
Calea către 1,5°C poziționează electrificarea și eficiența drept principalele motoare de tranziție energetică, bazate pe energii regenerabile, hidrogen și biomasă durabilă. Această cale, care necesită o schimbare radicală a modului în care societățile produc și consumă energie, ar avea ca rezultat o reducere de aproape 37 de gigatoneli a emisiilor anuale de CO2, până în 2050 (date din OECD Environmental Outlook to 2050). Pentru atingerea acestui obiectiv, liderii mondiali au la dispoziție următoarele strategii:
1 – Înlocuirea combustibililor fosili cu energii regenerabile curate
O primă schimbare apărută după ce are loc o tranziție energetică este eliminarea progresivă a combustibililor fosili ar trebui să se realizeze în combinație cu măsuri de eliminare a distorsiunilor pieței, încurajând în același timp soluțiile de tranziție energetică. Aceasta implică eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili și garantarea faptului că toate cheltuielile totale (de mediu, de sănătate și sociale) generate de arderea combustibililor fosili se reflectă în prețurile acestora. Politicile fiscale trebuie să fie ajustate pentru a spori concurența pentru soluțiile legate de tranziție. Evaluarea necesară a impactului social și a echității nu poate fi neglijată, în special în cazul populațiilor cu venituri reduse, pentru a se asigura că sărăcia energetică nu se agravează. Implementarea energiilor regenerabile este mai rapidă și mai ieftină decât alternativele, însă, pentru a atinge obiectivele stabilite de IPCC, adaosurile anuale de energie regenerabilă trebuie să fie de trei ori mai mari decât rata actuală de implantare. Această creștere va fi posibilă dacă există condiții adecvate.
2 – Actualizarea infrastructurii
Actualizarea, modernizarea și extinderea infrastructurilor vor permite creșterea rezilienței și flexibilității unui sistem diversificat și interconectat, capabil să găzduiască porțiuni mari de energie variabilă și regenerabilă. Pe lângă numeroasele soluții tehnologice, piețele vor trebui să se adapteze. În era energiilor regenerabile variabile, energia electrică ar trebui să fie achiziționată ținând seama de caracteristicile tehnologiei de generare descentralizată, fără costuri de combustibil sau de oportunitate.
3 – Adoptarea hidrogenului ecologic
Utilizarea hidrogenului verde se va generaliza până în 2030. În 2021, au fost instalați doar 0,5 GW de electrolizoare; capacitatea cumulată instalată trebuie să crească la aproximativ 350 GW până în 2030.
4 – Miza pe bioenergie
Beneficiul bioenergiei pentru a acoperi cererea de energie, inclusiv cererea de materii prime, ar trebui să se tripleze până în 2030. În același timp, utilizarea tradițională a biomasei (cum ar fi lemnul de foc) va trebui să fie înlocuită cu soluții mai curate. Extinderea ofertei de biomasă trebuie gestionată cu atenție, pentru a garanta durabilitatea și a minimiza orice rezultate negative.
5 – Generalizarea utilizării vehiculelor electrice
Electromobilitatea este unul dintre principalii factori care pot favoriza o tranziție energetică. Conform datelor publicate de International Council on Clean Transportation (ICCT), vehiculele electrice au reprezentat 8,3 % din vânzările globale de automobile în 2021. Acest număr va crește semnificativ în următorii ani.
6 – Construcția (și reconversia) de clădiri inteligente
Fiecare clădire nouă ar trebui să fie deja eficientă din punct de vedere energetic, iar taxele pentru reînnoirea structurilor preexistente ar trebui majorate semnificativ. Îmbunătățirea măsurilor și a reglementărilor pentru clădiri poate determina o diferență enormă pe termen scurt. Decarbonizarea rezultată din procesul de încălzire și răcire a spațiilor va necesita modificări ale proiectelor de construcție și ale modelelor de performanță energetică a aparatelor. Soluția va trece în principal prin adoptarea sistemelor solare de încălzire a apei, a pompelor de căldură bazate pe energie regenerabilă și a încălzirii geotermale.
7 – Reducerea consumului de energie
Transformarea sistemelor energetice nu înseamnă doar înlocuirea surselor de energie, ci și utilizarea eficientă a energiei în fiecare sector. Pe termen mediu și lung, inovarea, reciclarea și economia circulară vor juca un rol important în calea către eficiența energetică. În următorii ani ar trebui să se înregistreze o creștere a investițiilor în cercetare și dezvoltare și în punerea în aplicare a proiectelor pilot în diverse domenii. Toate acestea ar trebui să fie însoțite de eforturi reale și eficiente de reducere a consumului inutil.
În fiecare zi, costul inactivității devine mai mare. Prețurile în creștere vertiginoasă ale combustibililor fosili și absența alternativelor derivă din sărăcia energetică viitoare și din pierderea concurenței industriale. Voința și determinarea politică joacă cu siguranță un rol fundamental în trasarea căii pe care ar trebui să o urmeze o tranziție energetică. Acest lucru va da tonul modului în care lumea ar trebui să fie modelată, însă puterea este în mâinile tuturor. Momentul potrivit pentru a face ceva este acum.
